Partidul Liber-Schimbist, independentii si prima electorala

Camera deputatilor

Grupurile parlamentarilor independenti din Senat si Camera Deputatilor aveau, cand am scris acest text, 26 de membri si un potential de crestere semnificativ. Nu-i deloc putin. Spre comparatie, Grupul Minoritatilor, decisiv pentru formarea actualei majoritati, nu are decat 18 membri.

E un grup cu o istorie interesanta si a carui evolutie poate produce mutatii semnificative la nivelul parlamentarismului romanesc.

Primul parlamentar independent, conform statisticii de la finalul legislaturii 1990-1992 a Camerei Deputatilor, a fost Stefan Cazimir de la, fatalitate, Partidul Liber-Schimbist.

La finalul legislaturii urmatoare, 1992-1996, la Camera Deputatilor functiona un grup masiv de 38 de independenti cu o componenta eterogena, cu membri precum Crin Antonescu (demisionat, in martie 1995, din Partidul Liberal 1993, dupa ce, doi ani mai devreme, demisionase din PAC) Doru Viorel Ursu, Niculae Cerveni si Ioan Timis – care, iata!, a ramas pana astazi un spirit independent). In ciuda numarului, Grupul nu a avut o identitate parlamentara distincta.

In Legislatura 1996-2000, Camera Deputatilor a confirmat trendul si a incheiat cu un Grup  Independent egal numeric cu cel din intervalul anterior. Printre membri, Iosif Boda, Mircea Cosea si Adrian Severin. Nici de aceasta data Grupul nu a avut un lider unanim acceptat sau alte structuri.

Patru ani mai tarziu, la sfarsitul legislaturii 2000-2004, Grupul independentilor avea doar 15 membri, desi, pe parcursul legislaturii, cunoscuse si perioade de abundenta, fiind alimentat de plecarile din PRM. O data in plus, membrii Grupului au activat separat, fara a reusi sa-si coordoneze demersurile la nivel parlamentar.

In legislatura 2004-2008, Grupul Independentilor mai numara, la final, 13 membri. Totusi, independentii avusesera si un moment de glorie, in contextul desprinderii din PRM a gruparii conduse de Corneliu Ciontu si Anghel Stanciu. In acel moment, s-au facut presiuni importante catre conducerea Camerei Deputatilor pentru recunoasterea Grupului Independentilor ca structura egala in drepturi cu celelalte grupuri parlamentare. Insa, evitand sa creeze un „precedent periculos”, liderii PD, PNL si PSD s-au opus.

Asadar, pana in prezent, Grupul independentilor a avut ponderi fluctuante si a fost condamnat, indiferent de numarul de membri, la un statut semi-oficial, care nu i-a permis sa fie reprezentat in structurile parlamentare.

Conform prevederilor regulamentelor Camerei Deputatilor si Senatului, repartizarea functiilor in Birourile Permanente si in Comisii s-a facut, intotdeauna, conform ponderii initiale a fiecarui grup parlamentar, indiferent de numarul plecarilor din timpul unei legislaturi.

Dincolo de argumentul neoficial al „precedentului periculos”, s-a considerat ca doar configuratia initiala reflecta vointa electoratului, iar toate majoritatile parlamentare de pana acum au respectat acest argument, preferand sa asimileze independentii decat sa-i incurajeze sa se dezvolte separat.

Insa, in prezent, se poate produce o modificare majora a cutumelor parlamentare. Pentru prima data dupa 20 de ani, o majoritate pare dispusa sa schimbe, cu orice risc, regulile jocului. Si argumentul frust dar zdrobitor al avantajului numeric se poate dovedi mai puternic decat regulamentul.

Situatia este, evident, atipica. De regula, partidele parlamentare, mai ales cele cu o istorie indelungata in Legislativ, au tendinta de a conserva regulile, chiar si atunci cand acestea nu le avantajeaza. Exemplul cel mai recent il reprezinta perioada octombrie-decembrie 2009. In acest interval, in care opozitia a avut o majoritate confortabila, presedintia Camerei Deputatilor a fost detinuta de un reprezentant al Puterii. Si, totusi, la acel moment, majoritatea, mai curand din inertia cutumei decat dintr-un respect plenar pentru regulamente, nu si-a fructificat avantajul numeric pentru a schimba conducerea Camerei.

Daca se va incheia un ciclu al cutumelor parlamentare romanesti si Grupului Independentilor i se va conferi un statut similar cu al celorlalte Grupuri, ponderea Opozitiei parlamentare in sistemul politic autohton se va reduce semnificativ, indiferent de dimensiunea ecartului consemnat la vot.

Un Grup parlamentar Independent cu drepturi depline va constitui, intotdeauna, o tentatie foarte puternica pentru parlamentarul de opozitie. Pana acum, parlamentarul independent, dupa ce isi consuma clipa de celebritate a plecarii din partid, devenea treptat un parlamentar de rang doi. Fara birou, fara secretara, fara reprezentare in Biroul Permanent, fara nicio functie in structurile parlamentare. Singur, pierdut, uitat, nu avea pe nimeni care sa-i sustina proiectele, sa-i motiveze absentele sau sa-l includa intr-o delegatie externa. O viata parlamentara trista, umbrita si de lipsa perspectivei unui loc eligibil la urmatoarele alegeri.

Din momentul in care toate aceste dezavantaje vor disparea, independenta este cel mai bun lucru care i se poate intampla unui parlamentar din opozitie care, spirit aplicat, are flexibilitatea doctrinara de a se orienta la timp catre zona puterii. Isi pastreaza intacte drepturile specifice, ajunge la putere, obtine mai usor fonduri pentru proiectele din propriul colegiu. Pe scurt, viata lunga si prospera.

Prin consacrarea Grupului independentilor, se obtin, oarecum surprinzator, efecte similare cu cele ale sistemului primei electorale, care a functionat in perioada interbelica si care oferea cu mult peste 50% din mandate partidului ce primea cel putin 40% din voturi. Pentru ca vocatia independentei se va manifesta puternic in randul membrilor opozitiei, mai ales in primii 3 ani ai unei legislaturi, Grupul Independentilor, mereu consistent, va functiona ca o prima electorala, un bonus parlamentar pentru partidul care a castigat alegerile.